latitanza
[la-ti-tàn-za]
s.f.
Condizione di chi è latitante
‖ Darsi alla latitanza, nascondersi volontariamente per sottrarsi all'azione della giustizia
296. Latitanza. — 1. È latitante chi volontariamente si sottrae alla custodia cautelare [285, 286], agli arresti domiciliari [284], al divieto di espatrio [281], all’obbligo di dimora [2832] o a un ordine con cui si dispone la carcerazione [6561] (1).

Art. 521 - Darea în urmărire
(1) Darea în urmărire se solicită şi se dispune pentru identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea unei persoane în scopul aducerii acesteia în faţa organelor judiciare ori punerii în executare a anumitor hotărâri judecătoreşti.