This site uses cookies.
Some of these cookies are essential to the operation of the site,
while others help to improve your experience by providing insights into how the site is being used.
For more information, please see the ProZ.com privacy policy.
This person has a SecurePRO™ card. Because this person is not a ProZ.com Plus subscriber, to view his or her SecurePRO™ card you must be a ProZ.com Business member or Plus subscriber.
Affiliations
This person is not affiliated with any business or Blue Board record at ProZ.com.
Romanian to English: Inversarea piramidei pensiilor – pericol sau oportunitate General field: Bus/Financial Detailed field: Investment / Securities
Source text - Romanian REZUMAT
Disputele contemporane pe marginea sustenabilităţii şi echităţii sistemului de securitate socială sunt cel puţin la fel de intense ca atunci când acest sistem a fost creat, poate şi datorită faptului că sistemul redistributiv al securităţii sociale se află în faţa unor provocări existenţiale.
Provocările existenţiale ale sistemelor de securitate socială se referă, în principal, la tendinţele demografice înregistrate la nivel mondial, tendinţe care produc presiuni majore asupra sustenabilităţii lor financiare, şi anume: i) creşterea speranţei de viaţă, ceea ce înseamnă că va fi necesară plata pensiilor pe tot mai mulţi ani, pentru fiecare beneficiar al sistemului şi ii) scăderea ratei natalităţii, ceea ce înseamnă că tot mai puţini contribuabili vor alimenta sistemul. Cumulate, cele două tendinţe generează o îmbătrânire accentuată a populaţiei, degenerându-se raportul contribuabili / beneficiari.
Pornind de la aceste provocări existenţiale ale sistemelor de securitate socială, la nivel mondial, s-a declanşat o dezbatere, atât în plan politic, cât mai ales în plan ştiinţific, pe tema sustenabilităţii şi echităţii sistemului redistributiv de pensii versus sistemul de pensii cu capitalizare.
În prezenta lucrare vom enumera principalele puncte divergente sintetizând opiniile atât ale susţinătorilor, cât şi ale opozanţilor sistemului actual de pensii (redistributiv).
Alături de opiniile teoreticienilor, în analiza critică a sistemelor de pensii şi a soluţiilor propuse pentru reformarea lor, vom ţine cont şi de experienţele practice ale anumitor ţări. Este vorba de Marea Britanie – ţara cu un sistem de pensii extrem de complex şi diversificat, care deja a experimentat redirecţionarea parţială către sistemul de pensii cu capitalizare, Chile – ţara mult discutată şi dezbătută, deseori luată ca exemplu, pentru curajul ei de a decide redirecţionarea totală către sistemul de pensii bazat pe capitalizare a contribuţiilor, şi la SUA – ţara cu o economie extrem de dezvoltată, în care cu adevărat punctul central al economiei îl constituie piaţa. Nu în ultimul rând, vom prezenta şi punctul de vedere al Comitetului pentru Protecţie Socială, din cadrul Uniunii Europene.
În finalul lucrării, vom încerca să răspundem întrebării care stă la baza polemicii privind pensiile: care sistem de pensii este mai bun, sistemul redistributiv sau sistemul bazat pe capitalizare? Pentru a răspunde acestei întrebări, vom analiza cele două tipuri de sisteme de pensii în paralel, luând în discuţie pe de o parte evoluţiile negative ale tendinţelor demografice, iar pe de altă parte potenţialul risc al scăderii creşterii economice.
[...]
Sistemul redistributiv de pensii este un sistem în care rolul principal îl joacă statul. Statul este cel care reglementează, cel care implementează, cel care supraveghează şi cel care controlează sistemul, evident, printr-o multitudine de instituţii ,,independente” şi ,,autonome”. Prin intermediul pârghiilor pe care le are la dispoziţie, statul redistribuie o parte din veniturile rezultate din procesul economic către acea parte a populaţiei, care, în principal, datorită invalidităţii şi/sau bătrâneţii, nu îşi mai poate produce singură resursele necesare traiului. Fiind un sistem caracterizat prin universalitate şi solidaritate inter şi intra-generaţii, generaţia care ,,astăzi” alimentează sistemul va fi generaţia care ,,mâine” va primi beneficii din partea sistemului.
Sistemul de pensii cu capitalizare este un sistem în care rolul principal îl joacă piaţa. Rolurile statului se reduc la acela de reglementare, respectiv de creare a unui cadrul legal echitabil, oportun şi eficace, şi de supraveghere şi control. Rolul punerii în funcţiune a sistemului revine pieţei. Aceleaşi contribuţii mobilizate în sistemul redistributiv nu mai sunt redistribuite concomitent beneficiarilor, ci sunt acumulate în conturi individuale ale fiecărui contribuabil. De regulă, sectorului privat îi revine sarcina investirii acestor fonduri în economia reală, prin intermediul pieţei de capital, în scopul fructificării lor. Obiectivul sistemului este acela al prezervării individuale în perioada vieţii active, pentru acele perioade în care capacitatea de muncă este mult redusă.
În plan politic, este vorba de eterna polemică între ,,stânga” şi ,,dreapta”. Fiecare tabără încearcă să evidenţieze o listă cât mai lungă de avantaje ale sistemului susţinut, ignorând punctele slabe. Evident, sistemul de pensii actual, care funcţionează pe baze redistributive, având ca principal actor statul, este puternic susţinut de socialiştii mai mult sau mai puţin moderaţi. Principalul lor argument este acela al egalităţii şi solidarităţii sociale între generaţii. Liberalii susţin reformarea sistemului actual prin punerea bazelor unui sistem de pensii construit pe principiului capitalizării, în care actorul central devine piaţa. Argumentul solid al liberalilor este proprietatea asupra veniturilor viitoare.
Principalele puncte divergente le vom prezenta în cele ce urmează, sintetizând opiniile atât ale susţinătorilor , cât şi ale opozanţilor sistemului actual de pensii (redistributiv).
Evoluţia creşterii economice
Datorită redirecţionării unei părţi sau a întregii contribuţii de asigurări sociale spre conturile individuale de pensii, respectiv în sistemul de pensii cu capitalizare, funcţionarea actualului sistem va înregistra un deficit bugetar, pentru că va trebui să-şi onoreze datoriile faţă de pensionarii aflaţi în plată şi promisiunile faţă de cei aproape de vârsta pensionării. Deficitul bugetar creat, cel mai probabil, va determina o creştere a datoriei publice.
Susţinătorii actualului sistem de pensii sunt de părere că rata dobânzii va creşte, ca urmare a creşterii datoriei publice, fapt ce va induce o scădere a ritmului de creştere al economiei. În plus, datorită faptului că populaţia se va simţi mai confortabilă cu acumulările de contribuţii în conturile personale pentru pensionare, foarte probabil, cei mai mulţi nu vor mai economisii suplimentar, fapt ce va contribui la încetinirea creşterii economice.
Susţinătorii reformării actualului sistem, prin capitalizare, declară că rata dobânzii nu va creşte datorită faptului că redirecţionarea contribuţiilor de asigurări sociale către conturile individuale de pensii va determina o inserţiei de fonduri disponibile pe piaţă similară ecartului de majorare a datoriei publice. Referitor la nivelul economisirii, susţinătorii principiului capitalizării consideră că, din contră, acesta va creşte datorită noii legături directe create între contribuabili şi economie, pentru dezvoltarea căreia acum au un interes implicit mai mare.
Costurile tranziţiei
Costurile tranziţiei reflectă necesarul de resurse financiare pentru echilibrarea sistemului de pensii de tip redistributiv, care, în urma reformării, îşi va reduce veniturile cu partea ce va fi redirecţionată în sistemul de pensii cu capitalizare. Cu alte cuvinte reprezintă costul acoperirii deficitului sistemului de pensii de tip redistributiv.
Susţinătorii sistemului redistributiv argumentează că aceste costuri, pe lângă faptul că sunt semnificative, sunt inoportune şi ineficiente şi dezechilibrează sistemul de pensii ireversibil. Fără aceste costuri ale tranziţiei, prin ajustări ale parametrilor sistemului redistributiv de pensii, acesta ar deveni perfect sustenabil.
De partea cealaltă, argumentele par, însă, să încline balanţa net. În primul rând, costurile în discuţie sunt inevitabile, fie că se reformează sau nu sistemul. Datorită tendinţelor demografice, mai devreme sau mai târziu sistemul de tip redistributiv se va dezechilibra. Singura opţiune, în viziunea susţinătorilor sistemului capitalizat, este dacă apelăm la împrumutul public acum pentru a reforma sistemul, sau apelăm mai târziu, pentru a-i întârzia insolvabilitatea. Din această perspectivă, de fapt, nu este vorba despre costuri de tranziţie, ci despre ,,investiţia în tranziţie”. În al doilea rând, în evaluarea potenţei sistemului redistributiv actual ar trebui avută în vedere nu solvabilitatea lui prin prisma fluxului de numerar pe o perioadă definită de timp, ci sustenabilitatea sa continuă, care este ameninţată de tendinţele demografice. În al treilea rând, atunci când sunt analizate critic aşa – numitele ,,costuri ale tranziţiei” ar trebui puse în balanţă şi ,,beneficiile tranziţiei”, precum şi costurile menţinerii actualului sistem.[...]
Translation - English The bottom-up pension pyramid – danger or opportunity
SUMMARY
Contemporary disputes on the sustenance and equity of the social security system are at least as intense as they were when the system was set up, maybe also because the state pension system of social security (“pay-as-you-go” system) meets some livelihood demands.
The subsistence demands of social security systems mainly refer to worldwide demographic changes which produce a significant effect on financial sustenance of these systems, namely:
i) the increase in life expectancy, resulting in the necessity of pension payment for longer periods of time to all system beneficiaries;
ii) the decrease in birth rate, resulting in a smaller number of contributors paying to the system.
The two tendencies produce a significant aging of the population, resulting in the deterioration of the contributors/beneficiaries relation.
Following these subsistence demands of social security systems, a worldwide debate on the sustenance and equity of the state pension system vs. private-savings pension system was set up, both from a political and a scientific point of view.
This work specifies the main divergent issues and synthesizes the opinions of both the supporters and the opponents of the current pension system (state pension system).
In addition to theoretical opinions on the critical analysis of pension systems and proposed reforming solutions for these systems, the practical experience of some countries is also considered, such as the Great Britain, which has a very diversified and complex pension system and which has already experienced the partial management of the pension system by the private sector, the Republic of Chile, which is the subject of many discussions and debates, and is often given as an example for its courage to decide upon the total investment of the contributions to the pension fund, and the United States of America, where the market is indeed the central point of its extremely developed economic system. Last, but not least, we will present the opinion of the Social Protection Committee of the European Union.
At the end of this work we’ll try to answer the question on which relies the dispute regarding retirement benefits: Which one of the two pension systems is better, the pay-as-you-go system or the private savings-based system? In order to find an answer to this question, we’ll compare the two types of systems, analyzing on the one hand the negative evolution of demographic changes, and on the other hand, the potential risk of the fall in economic growth.
[...]
State pension system (pay-as-you-go pension system) is a system where the State plays a major role. It issues rules, implements, supervises and controls this system, evidently by means of many “independent” and “autonomous” institutions. By the leverage it has at its disposal, the State reallocates some of the incomes resulted from the economic process to that part of the population who can’t provide itself the necessary resources for living anymore, mainly because of disability and/or age. Because the characteristics of this system are the universality and solidarity between different generations and within the same generations, the generation that contributes to the system “today” will receive pension benefits from the government “tomorrow”.
Private saving-based pension system is a system where the market plays the most important role. The State’s role reduces to that of settling, namely to that of setting up an equitable, efficient and suitable legal background, and to that of supervising and control. The role of operating the system comes upon the market. The same contributions which are directed in the state pension system are no more reallocated to the beneficiaries, but they are accumulated into personal accounts by the contributors. As a rule, the private sector will invest these funds in the real economy system, by means of capital market, in order to fructify these funds. The system’s objective is to save up personal reserves of the contributors during their active life for the periods of time when their ability to work is reduced.
On the political scene the question refers to the eternal dispute between the “left” and the “right”. Both sides try to emphasize an even longer list of advantages of the system they sustain, and ignore the weak points of these systems. It’s certain that the current pension system based on the return of contributions, in which the State plays an important role, is strongly sustained by the more or less temperate Socialists. Their major argument is the social equality and solidarity of generations. Liberals sustain the reforming of the current system by implementing a social system based on the principle of privatization, where the market becomes the main actor. Liberals’ strong argument is the ownership of future benefits.
The main divergent points will be presented as follows, based on a synthesis of the opinions of both the upholders , and the opponents of the current pension system. (pay-as-you-go system).
The evolution of economic growth
By diverting few or all the pension contributions into personal pension accounts, namely to the private savings-based pension system, the functioning of the current pension system will encounter an adverse budget because it will have to pay the pension benefits and to respect the promises made to those who will reach the retirement age. The respective adverse budget will most probably lead to an increase of public debts. The upholders of the current pension system consider that the interest rate will be higher, given the increase of public debts, which will lead to an increase of the economic growth. Moreover, because the population will feel more comfortable by diverting the contributions into the personal pension accounts, most of them will probably not make supplementary savings, thus contributing to a diminished economic growth.
The upholders of the current pension system regulation – by the privatization of the system – declare that the interest rate will not increase because diverting of pension contributions into the personal pension accounts will produce an insertion of available assets on the market, similar to the increase in public debts.
Concerning the level of saving up for the old age, upholders of privatization consider that, on the contrary, this level will be higher thanks to the new direct relation between contributors and the economic system, whose development implicitly concerns much more the contributors.
The costs of transition
The costs of transition reflect the necessary financial resources for balancing the state pension system which will reduce, after its reforming, its revenues by transferring a part of them into the private savings-based system. In other words, the costs of transition represent the cost of the deficit adjustment of state pension system.
The upholders of state pension system argue that these costs, given the fact that they are significant, they are also inopportune and inefficient, and unbalance the pension system in an irreversible way. Without these costs of transition, this system will become perfectly sustainable, by adjustments to state pension system parameters.
But on the other side, the arguments seem to clearly turn the scales. First of all, the costs of transition are inevitable, even if the system is reformed or not. Because of the demographic changes, sooner or later the state pension system will unbalance. According to the opinions of the private savings-based pension system upholders, there are two options: the first is to appeal now to the public loan in order to reform the system, and the second is to appeal to this public loan in the future, in order to delay its insolvency. From this perspective we actually talk about “transition investment”, not about transition costs. Secondly, by evaluating the current state pension system, there is not the solvency of the system which counts, by the cash flow during a defined period of time, but its continuous sustenance which is threaten by the demographic changes. Thirdly, when the so-called “costs of transition” are critically analyzed, both the “transition benefits” and the costs of maintaining the current pension system should be put in balance.[...]
Adobe Acrobat, Microsoft Excel, Microsoft Word, Powerpoint
Bio
Le besoin de traduction découle directement du besoin de communication et celle-ci existe tout autant à l’intérieur d’une même langue où la communication se passe d’intermédiaire, qu’entre deux langues où la médiation du traducteur devient nécessaire.
Dans mes activités de traduction, que je conduis à bon port, je ne fausse pas le sens de l’original et j’ai le respect nécessaire de la langue d’expression, de sorte que celle-ci impose sa clareté à la pensée de ceux qui s’en servent – mes clients. L’execution de mes traductions n’est pas une opération de transfert portant sur les langues, c’est un acte de communication qui, à ce titre, porte sur le sens.
Portfolio